facebooktweeterpinterestgoogle+
graphbar
Logo
Home page (ro)A website  magyarul
Stil-de-viata

CÂTEVA DETALII DESPRE ALIMENTE

NaturalCe ne-am propus aici ? Dorim să facem public efectele şi avantajele pe care le prezintă consumarea anumitor produse, sigur fără a avea pretenţia unei enumerări complete. Am citit undeva "Cerealele asigură nutriţia, Legumele curăţă, Fructele te împrospătează " şi este foarte adevarăt. Din păcate omul modern a uitat cu desăvârşire ce înseamnă alimentaţie sănătoasă, adică ce e bine să mănânce. Suntem inundaţi de produsele puse pe piaţă de companiile multinaţionale, care fie vorba între noi, nu întotdeauna sunt chiar sănătoase, ca să ma exprim elegant. Nu trebuie să uităm faptul că, natura ne oferă, prin aceste produse extraordinare - legumele şi fructele, majoritatea nutrienţilor de care avem nevoie. Şi nu sub orice formă, ele ne sunt oferite în forma ideală pentru sănătatea noastră. Ar fi bine să nu uităm acest lucru. Eu până la vârsta de 47 de ani am consumat alimentele fără să mă gândesc ce natură au, şi desigur am ales cel mai adesea produsele nesănătoase care sunt mai ieftine şi mai uşor de procurat. Dar de un timp am început să mănânc sănătos, mi sa schimbat viaţa. Am pus accent pe alimente, care până acum mi se păreau de neconceput să le consum, de exemplu salata, meiul, orezul brun, etc. Dar dacă ai voinţă şi te decizi să schimbi treptat alimentaţia (şi toţi putem), rezultatele sunt spectaculoase. La mine de exemplu au dispărut desele deranjamente digestive, mă simt mai energic, am un somn liniştit, mă scol dimineata proaspăt gata de lucru, etc. Iată câteva exemple de ce merită să ne schimbăm cu toţii, problemele de sănătate depind într-un procent de 75-80 % de alimentatie, lucru extraordinar deoarece aici noi putem să ne influenţăm acest factor. Factorii de mediu şi stresul nu pot fi din pacate influenţaţi, dar au un aport mai mic la boli decât alimentaţia (10 - 15 %). Din aceste considerente voi prezenta câteva minuni ale naturii, în cele ce urmează. Sperăm ca cele citite aici să va fie de folos. Multa sănătate

► ► Link direct către alimentele descrise în această secţiune: Crupele, Fasolea, Lintea, Meiul, Nucile, Orezul brun, Orz, Ovăz, Pătrunjel, Quinoa, Secara, Soia ◀ ◀

Crupele

Crupele sunt produse mult apreciate în alimentaţie datorită faptului că au o valoare alimentară ridicată, se digeră uşor şi sunt uşor asimilate de organismul uman. Datorită compoziţiei chimice optime, crupele sunt produse alimentare necesare în alimentaţia omului, deoarece sunt bogate în amidon, proteine, vitamine B si PP, care este Crupeleasimilat uşor de către organismul uman. Crupele se obţin prin prelucrarea boabelor de cereale cu ajutorul unor maşini speciale. În funcţie de materia primă şi tehnologia aplicată se clasifică în : 1. Naturale Normale , Laminate, Expandate 2. Artificiale (orezul artificial). Astfel crupele normale, pot fi - normale: întregi, decorticate (hrişcî); decorticate şi slefuite (uneori polizate): orez, orz,mei; fragmentate brizură de orez, orz, grişul, mălaiul, laminate: opărite (fulgi de ovăz); prăjite(fulgi de porumb, grâu). expandate: crupe întregi decorticate, slefuite şi polizate (orez, arpacaş); crupe sfărâmate (brizură de orez, griş, mălai); crupe laminate (fulgi de ovăz, fulgide porumb). După natura bobului pot fi: crupe din porumb (mălaiul); crupe din grâu (grişul, arpacaşul);crupe din orez (orez şlefuit, polizat, glasat, brizură); crupe de orz (arpacaşul de orz);crupe de ovăz (fulgii de ovăz). Crupele sunt boabe întregi, fragmentate sau laminate,obţinute prin prelucrarea primară a boabelor de cereale şi leguminoase (păstăioase), prin aplicarea unor tehnologii speciale, care prevăd eliberarea boabelor de impurităţi şi părţi necomestibile sau greu asimilabile (membranele florale, membranele fructului, uneori şi membranele seminţelor, stratul aleuronic şi embrionul).
Crupele se folosesc în pregătirea pârjoalelor, budincilor, supelor, terciurilor, chiftelelor, budincilor. Crupele sunt foarte valoroase în alimentarea copiilor, şi în alimentarea dietică, se folosesc în producerea concentraţilor şi unor tipuri de conserve. Valoare fiziologică a crupelor este înaltă. Crupele de griş şi orez sunt recomandate în alimentarea copiilor. Crupele de mei au un efect lipotropic (împiedică depunerea de grăsimi) şi au o influenţă pozitivă asupra funcţionării sistemului cardio-vascular, ficatului şi producerii de sânge.
Crupele de ovăz, hrişcă, arpacaş, orz şi grâu conţin o cantitate semnificativă de substanţe de balast, care apără substanţele alimentare de atacarea rapidă de către fermenţi digestivi şi influenţează pozitiv funcţionarea organelor digestive. Crupele sunt utile în cazuri de obezitate a organismului şi boli legate de metabolism. Crupele de hrişca - nu conţin deloc gluten, sunt bogate în vitamine sănătoase şi nu sunt alergene. Pentru cei cu alergie la grâu, crupă de hrişcă este o soluţie ideală. Conţine o cantitate suficientă de proteine precum şi bioflavonide ruti, care sunt benefice pentru îmbunătăţirea circulaţiei şi întarirea venelor. Dacă suferiţi de varice, acesta este cereala potrivită pentru dumneavoastră. Este excelentă pentru înviorarea unei salate. Crupa de hrişcă este utilă în special la bolile stomacului şi intestinelor, diabetul zaharat, anemia şi tulburarea sistemului nervos. Crupa de porumb are capacitatea de a înceta procesele de fermentare şi descompunere în intestine. Mazărea curăţită este un produs cu mare valoare calorică, valoarea ei nutritivă este mai mare decât valoarea nutritivă a altor crupe datorită conţinutului bogat de proteine, substanţe minerale şi vitamine.

Fasolea

Puţini ştiu că fasolea este la fel de bogată în proteine precum carnea de pui, peştele sau ouăle. În plus, are puţine grăsimi, calorii şi sodiu, conţinând în schimb fibre, carbohidraţi complecşi şi o cantitate moderată de acizi graşi omega 6. Fasolea este Fasoleabună în cazul persoanelor care suferă de diabet datorită indicelui glicemic scăzut, ceea ce înseamnă că nu produce inflamare în corp şi nici nu iţi alimentează senzaţia de foame, datorită faptului că are o cantitate mică de zahăr. Conform Oprah.com, o cană de fasole are în jur de 15 grame de fibre, mai mult de jumătate din valoarea zilnică recomandată, astfel încât vei ramâne energizat de dimineaţa până seara. În afară de asta, acest aliment mai este bun şi din alte puncte de vedere:
- este o bună sursă de potasiu, ceea ce înseamnă că scade presiunea sanguină şi reduce riscul unui infarct. O jumătate de cană (gătită) are în jur de 480 de grame de potasiu pentru doar 5 grame de sodiu; fasolea uscată este şi o sursă bună de acid folic, care protejează de bolile de inimă şi previne naşterile cu anomalii, într-un studiu desfăşurat pe 10.000 de persoane, bărbaţi şi femei, s-a arătat că cei care consumă fasole de cel puţin 4 ori pe săptămână sunt mai feriţi de riscul apariţiei bolilor de inimă cu 20%, alte studii arată că în 2-3 săptămâni de consumat fasole la conservă sau uscată, nivelul colesterolului scade cu 10%; atât fasolea, cât şi lintea au proprietăţi antiinflamatoare, datorită antioxidanţilor, similari celor conţinuţi de ceai, grepfrut, vin roşu sau boabele de cacao. Pigmenţii roşiatici din fasole au un efect antioxindat de 50 de ori mai mare decât vitamina E.
Cu cât înmoi mai bine fasolea înainte de a o găti, cu atât mâncarea va fi mai repede gata. Nu durează mai mult de 45 de minute, dacă este bine pregătită în prealabil. Mulţi se tem că vor avea gaze dacă mănâncă fasole, dar acestea pot fi prevenite printr-o mărire gradată a cantităţii de fasole consumată pe zi.

Lintea

Cele mai indicate tipuri de linte în alimentaţie sunt cele de culoare verde sau cele maronii, deoarece îşi păstreaza cel mai bine forma şi proprietăţile în urma fierberii, restul devenind cremoase.
LinteaPROPRIETĂŢILE DE BAZĂ. Lintea este foarte bogată în molibden, un metal care face parte din structura unor enzime folositoare organismului uman. Atât de bogată în molibden este lintea, încât 100 de grame reprezintă tot necesarul zilnic al organismului pentru acest metal. Molibdenul arde grăsimile sanguine, ajută la formarea hemoglobinei sau îmbunătăţeşte metabolismul celular. După molibden, cea mai mare concentraţie în linte este reprezentată de acidul folic şi de fibre, două elemente absolut vitale. Alţi nutrienţi importanţi din alcătuirea unei boabe de linte sunt manganul, fierul, fosforul, proteinele, cuprul, potasiul, vitamina B1. Dar iată care sunt beneficiile practice ale consumului regulat de linte:
- Ajută la scăderea colesterolului şi controlează nivelul zahărului din sânge; previne apariţia afecţiunilor inimii; Sporeşte nivelul de energie al organismului şi creşte rezistenţa fizică la efort; Este recomandată în tratamentul post-operatoriu (stările de convalescenţă); - Este recomandată mamelor care alaptează;
Nu există contraindicaţii serioase pentru linte, însa este indicat ca dieta să nu se bazeze excesiv pe consumul acestei legume, pentru a nu se solicita prea mult aparatul digestiv. Totuşi, în caz de indigestie, obezitate, cistită, gută, este recomandat să se evite consumul de linte. Calorii: 115 la 100 de grame de boabe de linte gătite. Lintea, rudă cu fasolea, este şi ea bogată în fibre şi proteine, dar are avantajul de a se găti mai repede. Aceasta nu necesită înmuiere înainte, ci trebuie doar verificată de impurităţi, clătită şi apoi fiartă. Pentru a face o mâncare din linte roşie e nevoie de doar 20 de minute, pentru cea verde de 30-45 de minute, iar pentru cea maro 45-60 de minute. Nu adaugă sare peste linte, căci se poate să o întăreşti în acest fel. Poţi adăuga peste ea o gamă variată de condimente, în special ghimbir şi turmeric. ATENŢIE CE CUMPĂRAŢI ŞI CUM DEPOZITAŢI LINTEA Fie că veţi cumpăra boabele de linte ambalate în pungi, fie vărsate, este bine să fiţi atenţi să nu fi fost expuse unei surse de umezeală în apropiere. Dacă găsiţi linte la cutie, uitaţi-vă pe ambalaj, să nu aibă aditivi alimentari sau sare adăugată. Puteţi depozita lintea într-un loc uscat, întunecat şi răcoros, însă într-un recipient în care nu intră aerul. În aceste condiţii rezistă fără probleme un an de zile. Dacă aţi gătit mâncare de linte şi nu aţi terminat-o la o masă, o puteţi ţine la frigider maximum trei zile, însă trebuie să o acoperiţi cu un capac. Este posibil să gasiţi lintea în mai multe culori: verde, portocalie, maronie, galbenă, roşie. Diferenţele constau în timpul de fierbere: cele verzi se fierb cel mai mult, aproximativ 30 de minute, în timp ce cele roşii doar 20 de minute. O altă diferenţă este reprezentată de conţinutul de fibre, cele de culoare verde având un conţinut de 3 ori mai mare decât cele de culoare roşie.

Meiul

Ce beneficii aduce meiul?
- tratează respiraţia urât mirositoare; conţine substanţe absolut necesare pentru sănătatea părului, a unghiilor, a dinţilor şi a pielii; combate indigestia; reface Meiulcantitatea de fier din organism.
Ce vitamine şi minerale conţine meiul? - Vitamine: retinol, niacina, tiamina, riboflavina şi piridoxina.
- Minerale: fosfor, potasiu şi magneziu.
Ce proprietăţi terapeutice are meiul?
- datorită efectului alcalinizant, meiul se recomandă celor care suferă de artrite; ajută in prevenirea avorturilor spontane; este foarte benefic daca este inclus în alimentaţia zilnică în cazurile de greaţă din primele luni de sarcină; este folositorîn cazurile de diaree.
Meiul este considerat drept cereală cu cele mai multe substanţe nutritive din lume, un aliment complet, bogat în proteine şi cu un conţinut scăzut de amidon. Conţine silicon, substanţă vitală pentru sănătatea părului, dinţilor, pielii şi unghiilor. De asemenea, dieta cu mei este potrivită pentru cei care suferă de boala celiacă, pentru că nu conţine gluten. Dintre toate varietăţile de mei, sorgul este cel mai valoros din punct de vedere nutriţional. Adăugat în pâine, în salate sau în supe, acest soi de mei le sporeşte valoarea nutritivă.Sus în topul paginii ^

Nucile

Nucile sunt fructele unor specii de arbori aparţinând familiei Juglandaceae din specia Juglan, sunt fructe al cărui copac care este foios, atinge mărimi medii şi se crede că este originar din munţii ce înconjoara Asia Centrală sau Sudul Europei. Există cel Nucilepuţin 30 de varietăţi de nuci, dar cele mai populare, cultivate pentru consum sunt Nucul Englezesc sau Persan - Juglans regia; Nucul Negru - Juglans nigra şi Nucul Alb sau butternut - Juglans cinerea. Ele sunt întâlnite în special în Statetele Unite, România, Franţa, Turcia sau China. După plantare, acest copac are nevoie de aproximativ 4 ani până la primele roade. Fructele se coc în luna August, când coaja lor groasă începe să crape şi să scoată la lumina nucile învelite în stratul subţire. Nuca are o formă sferică, cu greutatea de 10-15 g incluzând miezul. Strucutura miezului conţine doi lobi de mărimi inegale, de culoare albicioasă, inveliţi într-o coajă subţire. Lobii sunt parţial atasaţi unul de celalalt. Uleiul extras din nuci, alături de folosirea la gătit, este folosit şi în scopuri terapeutice şi aromaterapie. În scopuri terapeutice se utilizează miezul nucilor, uleiul de nucă, coaja verde a fructelor şi frunzele. Miezul nucilor e o uzină de substante benefice, conţine apă (3-5%), grăsimi (52,0-77,5%), substanţe proteice din grupa globulelor (de natură celor din lapte şi ouă), săruri minerale (nuca este fructul cel mai bogat în cupru şi zinc), provitamina A, vitamine din complexul B (B1, B2, biotina, colina), vitaminele C, E, F, P, etc. Valoarea energetică a miezului de nucă este de 700 kcal la 100 gr, miezul deţine 26-60% din greutatea nucii. Nucile ar trebui să conţină minimum 45% miez. Miezul are efect laxativ, mai ales prăjit. Întrucât conţine tocoferol (vitamina E), care contribuie la scăderea conţinutului de colesterol din sânge şi are o cantitate foarte redusă de hidraţi de carbon, miezul de nucă este admis în regimul diabeticilor. Datorită fibrelor pe care le conţin, nucile pot fi folosite şi ca remedii naturiste împotriva diabetului. Fiind foarte bogată în grasimi şi proteine, nuca întrece carnea ca valoare calorică, având o toxicitate de câteva ori mai mică. Miezul de nucă este unul dintre cele mai vitalizante şi nutritive alimente cunoscute şi constituie o minune pentru organism în timpul anotimpului rece. Nucile sunt alimente sănătoase şi nutritive, care conţin proteine de înaltă calitate, o mulţime de vitamine şi minerale, precum şi fibre dietetice. Antioxidantii din nuci sunt de 2 - 15 ori mai puternici decât vitamina E. Nucile nu conţin gluten. Substanţele grase din miezul de nucă se formează prin transformarea zaharurilor şi de aceea, pe măsură ce ele se acumulează, scade conţinutul miezului în zaharuri. Studii efectuate au demonstrat că un consum regulat al unor cantităţi mici de miez de nucă poate scădea riscul aparitiei unor boli precum cele cardiace, a unor tipuri de cancer sau a diabetului tip 2. Prin prăjire încălzire, calitatea antioxidantilor se reduce, din acest motiv este recomandată consumarea şi a acestor alimente, crude. Nucile au fost, din timpuri străvechi asociate cu intelectualii deoarece forma lor seamana cu cea a creierului. Dar este cunoscut faptul că, pe lângă aceasta, ele sunt pline de factori care ajută la păstrarea sănătăţii. Nucile constituie o bogată sursă de energie, conţinând multi nutrienti, antioxidanti şi vitamine esenţiale pentru funcţionarea bună a organismului
Beneficiile nucilor:
- Constituie o bogată sursă de energie, cu mulţi nutrienti, minerale, antioxidanti şi vitamine esenţiale pentru o bună funcţionare a organismului; este extrem de bogat în acizi graşi monosaturaţi, cum este acidul oleic şi o excelentă sursă de acizi graşi esenţiali de omega 3 ca acidul linoreic, acidul alfa linoreic(ALA) şi acizii arachidonici. Introducerea regulată în meniu a nucilor ajuta la reducerea colesterolului negativ şi la creşterea nivelului de colesterol pozitiv, benefic pentru organism, previne bolile arterelor coronariene şi a infarctului prin favorizarea profilului unui sânge sănătos; doar 25 de grame de nuci conţin peste 90% din DZR de acizi graşi omega 3. Studiile au indicat că aceştia, în virtutea acţiunii antiinflamatoare ajută la scăderea riscului de apariţie a hipertensiunii, a bolilor coronariene ale arterelor şi a cancerului la sân, colon şi prostată precum şi a infarctului; nucile sunt bogate în substanţe fito-chimice, care îsi aduc aportul la activitatea anti-oxidantă, incluzând melatonina, acidul ellagic, vitamina E, carotenoidele, şi compusii poli-fenolici. Aceste substanţe ajută organismul să lupte împotriva cancerului, inflamaţiilor, bolilor neurologice şi îmbătrânirii; sunt o sursă excelentă de vitamina E, bogate în special în gamma-tocopherol. Vitamina E este un puternic antioxidant solubil gras, necesar pentru menţinerea membranei mucoase la nivel celular şi a pielii, protejând-o de acţiunea radicalilor liberi; conţin mai multe complexe de vitamina B cum este riboflavina, niacinul, thiaminul, acidul pantothenic, vitamina B-6, şi acid foliar; constituie o sursă bogată de minerale cum ar fi cupru, mangan, fier, potasiu, calciu, zinc şi seleniu, magneziu; nucul prin co-factori conţinuţi, ajută la reglarea - creşterii şi dezvoltării, producţia de sperma, digestia şi sinteza acidului nucleic. Seleniul este un micro-nutrient care funcţioneaza pe post de co-factor pentru enzime anti-oxidante cum sunt glutathione peroxidases.
- Uleiul de nuci are o aromă specifică, având proprietăţi astringente puternice, protejează pielea de a deveni uscată. Este utilizat în gătit ca ulei de bază şi transport ("carrier or base oil"), în medicina tradiţională, aromaterapie, masajul terapeutic, industria farmaceutică şi cosmetică. Consumarea a doar unui pumn de nuci în fiecare zi ne poate furniza necesarul de minerale, vitamine şi proteine zilnice.
- Uleiul de nucă conţinând peste 50% acid linoleic, este indicat în alimentaţia dietetică pentru prevenirea aterosclerozei. El mai conţine inozitol, vitamina cu rol vital în creşterea părului. Consumat de 50-60 g într-o salată de cartofi, seara, timp de 3 zile, are efect vermifug (combate tenia). De asemenea, ulei de nucă, combate enurezisul (scăparea involuntară şi inconstientă a urinei); uleiul de nuca se mai foloseşte pentru frecţionarea corpului la copii rahitici, anemici, precum şi în dermatoze (are efect emolient); coaja verde a nucilor, conţine foarte multă vitamină C, nucitanin şi alte substanţe tanoide, alcaloidul iuglon, acizi organici (malic, citric), fosfaţi şi oxalati de calciu, naftochinon, etc. Are efecte asemănătoare cu ale frunzelor de Nuc; frunzele de Nuc conţin tanin complex, ulei volatil, inozitol, acid galic, alfa şi beta hidroinglona, substanţe minerale, vitamina C, flavone (vitamina P), inglona, etc; nucile reduc de asemenea şi riscul unei boli coronariene cu aproximativ 30%. Se spune că dacă mănânci cinci porţii de nuci verzi pe săptămână, vei avea o inima de atlet. Reduce durerile şi tratează constipaţia; este un excelent vermifug, eliminând în special tenia. Datorita conţinutului bogat în cupru, nucile sunt indicate în dieta persoanelor cu anemie; aceste fructe tratează sterilitatea şi impotenţa; nucul este un stimulent pentru memorie; coaja verde a nucilor este un leac pentru negi şi varice; fiertura cu coajă de nuc ajută la afecţiunile cutanate sau pentru colorarea părului.
Cu toate că este saţios şi sănătos, mulţi dintre noi se feresc să includa în regimul lor alimentar miezul de nucă, pentru că îngraşă. Intr-adevăr are o valoare calorica mai mare decât a cărnii, dar este mult mai uşor digerabil decât aceasta. În plus, grăsimile din nuci sunt grăsimi nesaturate, contribuind la scăderea colesterolului. În realitate, ele sunt bogate în proteine şi grăsimi, dar nu îngreunează în nici un fel metabolismul şi cu atât mai puţin greutatea corporală; studii recente, au arătat că un consum regulat de nuci prelungeşte viaţa cu şase ani; nucile pot fi incluse în curele de slăbire pentru că asigură senzaţia de saţietate şi stopează tendinţa de consuma câte ceva în mod continuu; nuca este un drenor cutanat şi limfatic; nuca este benefică pentru tuse şi infecţii urinare; se spune că nucile verzi sunt simbolul vieţii şi al fecundităţii, iar coaja verde are proprietăţi astringente, datorită conţinutului mare de tanin şi iod; consumul de nuci reduce ştresul şi oboseala, asigură un somn odihnitor, este bun pentru depresie.
- Dar atenţie - Nu abuza şi opreşte-te la a zecea nucă în fiecare zi.
Durata păstrării, în condiţii bune, este de 1-1,5 ani; după aceea, miezul începe să râncezească. Iată doar câteva dintre efectele benefice al acestui fruct deosebit ... Sus în topul paginii ^

Orezul Brun

Trebuie reţinut faptul că orezul brun este net superior celui alb, din punctul de vedere al nutrienţilor orezul alb conţine doar o mică parte a nutrienţilor din orezul Orzbrun. Cerealele consumate sub formă integrale au mai mulţi nutrienţi şi grăsimi sănătoase decât atunci când sunt procesaţi. Stratul exterior al orezului, cel maro, imediat de sub învelişul necomestibil, este extrem de sănătos pentru organism, după cum scrie Apollo Life. Stratul exterior brun se înlătură de obicei şi se foloseşte pentru uleiul comestibil, ramânând doar partea de interior, albă a bobului.
Beneficii orezului brun sunt printre altele: atât orezul alb, cât şi cel brun au cam acelaşi număr de calorii, carbohidraţi, proteine şi grăsimi, însa cel brun are în plus numeroase vitamine şi minerale: - Magneziul: ajută la reducerea simptomelor astmului, scade tensiunea arterială, reduce frecvenţa migrenelor şi riscul infarctului sau al atacului cerebral; manganul: este benefic oaselor pentru a ramâne sănătoase mai mult timp şi sintetizează colesterolul şi acizii graşi; seleniul: protejează celulele de radicalii liberi şi reglează funcţionarea tiroidei; vitaminele B1, B2, B3, si B6 şi fibrele întăresc de asemenea organismul; este extrem de benefic pentru sistemul digestiv şi nervos. Dintre toate cerealele este cel mai puţin alergen; conţine carbohidraţi cu absorbţie lentă, care pot declanşa eliberarea în organism de substanţe care dau starea de bine. Ea ajutându-ne să facem faţă mai uşor ştresului; scade colesterolul. Orezul brun conţine gama-orizanol, un compus care are abilitatea de a scădea colesterolul. Totodată uleiul facut din orez brun este mai sănătos decât cel din floarea-soarelui, uleiul de orez scăzând numărul trigliceridelor. Este benefic suferinzilor de diabetul de tip 2. Orezul integral este mai bun pentru cei care suferă de diabet de tip 2 şi hiperglicemie decât cel procesat. S-a demonstrat faptul că glicemia este cu 12-19 procente mai scăzută la cei care consuma orezul ca atare decât curăţat de stratul nutritiv. Previne cancerul. Inositol-hexafosfatul este o moleculă găsită în fibrele unor alimente printre care şi orezul brun, despre care s-a demonstrat că are proprietăţi anti-cancerigene. Menţine silueta. O regulă de bază a alimentaţiei sănătoase este să consumăm alimente cu un indice glicemic scăzut, precum legumele şi fructele proaspete, dar şi cereale integrale.
Nu uitaţi, după procesare, orezul mai are doar 55 la sută dintre elementele nutritive iniţiale.Sus în topul paginii ^

Orz

Orzul face parte din Familia Gramineae. Această cereală are boabele tari, este printre primele plante cultivate pe Pământ, cu 4000 de ani în urmă, ea fiind întalnită pe mari suprafeţe, din Egipt şi până în India. În China, face parte dintre cele cinci plante Orzsfinte, fiind folosită atât ca aliment, cât şi ca bază la o gamă impresionantă de medicamente naturiste. În Europa, orzul e consumat în cantităţi din ce in ce mai mari în ultimii ani sub formă de suc şi sub formă de fulgi, desigur obţinuţi prin presare la rece. Acesti fulgi sunt uşor de digerat şi păstrează practic nealterate proprietăţile terapeutice ale boabelor de orz. Esenţa din orz verde este una dintre cele mai hrănitoare alimente din lume! Orzul verde conţine multe minerale şi vitamine necesare organismului pentru funcţionarea ei. Orzul verde este cea mai bogată sursă de SOD (SUPEROXID DISMUTAZA) activ cunoscută. SOD natural este un preparat enzimatic de origine vegetală, cu un efect deosebit în vindecarea bolilor, revitalizarea organismului şi încetinirea proceselor de îmbătrânire celulară. Această enzimă este un antioxidant foarte puternic şi intervine în inactivarea radicalilor liberi oxidril, şi ducând astfel la vindecarea majotrităţii bolilor. Este bine de ştiut că, pe măsură ce îmbătrânim, organismul nostru produce tot mai puţin SOD. Orzul verde conţine o concentraţie mare de SOD, care scade nivelul ştresului oxidativ, fiind utilă în caz de cancer, indiferent de tipul lui. Consumat zilnic, în cure periodice - extractul de orz verde reglează şi tonifică metabolismul organismul. Orzul este disponibil în două tipuri: Orzul perlat este varietatea rafinată şi orzul mare care reprezintă bobul integral. Vă recomandăm varianta de bob integral. Orzul are un gust dulce şi este foarte bun pentru stomac/digestie. Orzul normal faţă de orzul plantă verde conţine gluten (într-o concentratie mai mică), planta, orzul verde nu conţine. Pe lânga faptul că esenţa de orz verde asigură necesarul zilnic de vitamine, minerale, aminoacizi, acizi graşi esenţiali, enzime şi clorofilă, acesta are şi rolul de stimularea eficientă a sistemul imunitar. Când mâncăm sănătos dar ne şi suplimentăm dieta cu extrase din orz verde, beneficiile asupra sănătăţii noastre sunt foarte mari. Problemele ca durerile de cap, durerile musculare, oboseala, durerile de stomac, constipaţie, răceala, pot fi prevenite când introducem în dieta noastră sucul din orz verde. Se crede că orzul este o cereală autohtonă, dar nu este aşa, cu toate că este cultivata de mii de ani pe teritoriul ţării noastre, originea ei este în Tibet, la poalele munţilor Himalaya. În sălbăticie este un fel de iarbă înaltă, cu boabe gustoase şi foarte energizante, un aliment perfect pentru iernile friguroase şi aspre ale zonei tibetane. Devenit foarte repede “pâinea săracilor” ajunge în China apoi în Egipt unde era cultivat pe suprafeţe mari. Egiptenii foloseau orzul la preparea unei băuturi alcoolice, ceva ca şi berea şi-l mai foloseau şi ca furaj pentru animale. Chinezii considerau orzul că este o plantă sfântă şi-l foloseau aliment şi plantă de leac deopotrivă. Virtuţiile terapeutice ale orzului erau în egală măsură preţuite de toată lumea antică. Orzul verde conţine aproape toate substantele nutritive, cu excepţia vitaminei D. Este o plantă cu frunze verde inchis, şi conţine aceleaş substanţe nutritive ca şi legumele cu frunze verzi, dar cu o concentraţie de vitamine, minerale şi proteine mult mai mare. Are la fel de multe proteine ca şi carnea dar este mai sănătos. Orzul verde are de 11 ori mai mult calciu decât laptele de vacă de exemplu. Este benefic pentru toate ţesuturile şi organe dar în special pentru inima, artere, încheieturi şi oase. Orzul este un bun întăritor al întregului organism, cu efecte directe asupra funcţionării inimii şi a circulaţiei sângelui, contribuie totodată la scăderea colesterolului. Cercetările confirmă că în orz, mai ales în cel verde, imediat după ce a răsărit (germeni), sunt anumite substanţe cu efecte vindecătoare uimitoare, chiar şi în boli aparent fără tratament: hepatite, cancere, pancreatite, anorexii, diabet, tuberculoza etc. Pe lânga Superoxid Dismutaza orzul verde proaspăt încolţit (germeni) mai conţine: de aproximativ 250 de ori mai multă vitamină A decât salata; de aproximativ 25 de ori mai mult potasiu decât in banane; de aproximativ 23 de ori mai multă biotină decât în lapte - studiile au scos la iveală faptul că biotina contribuie la metabolizarea glucozei, ameliorand astfel diabetul. În plus, se pare că ajută la restabilirea podoabei capilare, în cazul în care s-a pierdut mult păr şi chiar stopează albirea acestuia; de aproximativ 11 ori mai mult calciu decât laptele; de aproximativ 10 ori mai multă vitamina B1 decât spanacul; contine de aproximativ 7 ori mai multă vitamina C decâ portocalele! Consumul de extract din suc de orz verde previne cancerul prin descompunerea acestor elemente, neutralâzand efectele toxice ale 3,4- benzopyrenului. Sucul din orz verde, are acţiune antiinflamatoare superioară fenilbutazonei şi cortizonului, fără a avea însa efecte secundare.
Afecţiuni pentru care se recomandă orzul (germeni sau tărâţe) sunt: hipotensiune, hepatita, dizenterie, diaree, atonie gastrică, febra tifoida, bronşita cronică, tuberculoza, intestinală, probleme de digestie. Orzul este un bun drenor hepatic, ajută la regenerarea celulelor. Orzul este un bun Tonic general. Pe lângă efectul detoxifiant, orzul are şi proprietăţi de vitalizare a organismului, prin conţinutului bogat în vitamine (A, B1, B2, B3, B6, B9, B12, C, F, K, PP) şi în minerale (calciu, bor, fier, magneziu, iod, potasiu, fosfor, zinc, seleniu, sodiu). Conform specialiştilor, extractul de orz verde ne poate ajuta să combatem carenţele specifice stilului de viaţă modern: alimentaţie săracă în minerale şi în vitamine şi lipsită de enzime, precum şi activitate fizică redusă. Orzul combate astenia. Extractul de orz datorită substanţei care-i conferă culoarea verde, clorofila, ajută la o mai bună oxigenare a creierului, iar acidul glutamic şi vitaminele cresc puterea de concentrare şi combat stările de oboseala şi neurastenia (stare generală de epuizare fizică şi emoţională). Vitaminele din grupul B din compoziţie „gestionează" nivelul de adrenalină şi previne reacţiile nevrotice. Orzul este bun pentru digestie Conţinutul bogat în fibre face din orzul verde un remediu perfect pentru îmbunătăţirea digestiei şi pentru prevenirea constipatiei. Pe lângă aceasta, sucul de orz verde stimulează regenerarea florei intestinale, este recomandată şi în caz de alte afecţiuni ale stomacului, deoarece ajută la regenerarea mucoasei gastrice, are efect calmant şi antiinflamator", (medic de familie cu competenţe în apifitoterapie Ruxandra Constantina de la Clinica Med-As din Capitală). Prin SOD (superoxid disimydaza), orzul are şi un efect de protecţie împotriva radiaţiilor. Medicii japonezi au descoperit că una dintre cele mai puternice acţiuni ale orzului verde este cea anticancerigenă. Orzul restabileste pH-ul organismului. Extractul din orz restabileste şi echilibrul acido-bazic al organismului. Din cauza unei alimentaţii deficitare, acest echilibru este perturbat şi astfel apar numeroase afecţiuni. De exemplu, atunci cand pH-ul devine acid, apare oboseala, lipsa de energie, tulburările la nivelul căilor respiratorii sau infecţiile urinare recidivante. Conform specialistilor, sucul de orz verde are acelaşi pH ca şi laptele matern şi are capacitatea de a echilibra alcalinitatea organismului.
Lucruri interesante despre orz: - acidul gama linoleic din compoziţia orzului are proprietatea de a scădea nivelul colesterolului rău, în plus, acizii aminaţi întârzie apariţia senzaţiei de foame şi de aceea, specialiştii recomandă curele cu această plantă supraponderalilor şi obezilor; - sucul de orz verde creşte fertilitatea datorită izoflavonelor, iar arginina din compoziţie este recunoscută mai ales pentru stimularea fertilităţii masculine ; amestecul de săruri minerale şi de clorofilă din orzul verde determină regenerarea celulelor hepatice. Din acest motiv, sucul de orz verde este indicat şi persoanelor care au probleme cu alcoolul.Sus în topul paginii ^

Ovăzul

Este o cereală integrală. Fibrele pe care le conţine sunt foarte sănătoase: ovăzul îmbunătăţeaşte digestia. Conţine fibre solubile – în special beta glucan, recunoscut pentru faptul că scade nivelul colesterolului, ceea ce ajută la sănătatea inimii. Fibrele Ovazmai au încă şi rolul de a scădea indicele glicemic. Asta înseamnă că eliberează încet energia din carbohidraţi şi astfel menţine mai mult senzaţia de saţietate. Ovăzul conţine mai multe grăsimi benefice decât orice altă cereală. Este un bun energizant. Cresc treptat nivelul zahărului în sânge, lucru important pentru sănătatea generală a sistemului cardiovascular, dar este foarte util şi pentru persoanele care suferă de diabet. Prin faptul că este o cereală integrală, ovăzul este o sursă minunată de micronutrienţi, cum ar fi vitaminele B, inclusiv acidul folic, şi vitamina E. De asemenea, este una dintre cele mai bune surse de silicon – necesar pentru piele şi oase sănătoase. Ovăzul are aproape cu acelaşi conţinut ca şi grâul, dar mai multe grăsimi nesaturate, conţine întregul complex B, este foarte important pentru hrănirea creierului este stimulent, antispasmodic, laxativ, tonic al sistemului nervos şi al uterului, analeptic,energizant, răcoritor, diuretic, hipoglicemiant, stimulent tiroidian, rezolvă sterilitatea şi impotenţa, antiasmatic, expectorant, scade colesterolul din sânge. Este bogat în inhibitori ai proteozei şi din această cauză sunt foarte indicate la lupta cu tumorile pe care le dizolvă în special la cancerul intestinal. Conţine printre altele hidraţi de carbon, glucide, albumine, grăsimi, potasiu, magneziu, clor, calciu, sodiu, fosfor, fier, caroten, vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E, K, PP, etc. Ovăzul este cel mai hrănitor dintre toate cerealele. S-a demonstrat că fulgii şi făina integrală de ovăz sunt produse dietetice şi mijloace terapeutice în cele mai diferite probleme de sănătate: de la insomnii, dureri de cap şi pâna la anemii, gută, dislipidemii. Ovăzul ne furnizeaza la fel de multe proteine ca şi grâul, 6%-9% grăsimi şi 60% carbohidraţi, având totodată şi un conţinut bogat în vitaminele din grupul B, seleniu, calciu, fibre alimentare. Principala proprietate a boabelor de ovăz este aceea de remineralizant, tonic al sistemului nervos central datorită vitaminelor şi mineralelor. Din acest motiv, fulgii de ovăz sunt indicaţi în stările de stres, astenie, în insomnii sau dureri de cap.Sus în topul paginii ^

MINUNEA NATURII: PATRUNJELUL

O plantă care are o putere cât o fabrică de medicamente. Pătrunjelul conţine aproape toate substanţele nutritive pe care le cunoaştem. Numele latin al pătrunjelului este Petroselinum crispum şi vine din limba greacă, unde "petros" înseamna piatră, iar Patrunjel"selinon" ţelină. Aşadar, grecii antici considerau pătrunjelul un fel de... ţelină de stâncă, pe care o foloseau atât ca aliment, cât şi ca plantă medicinală. Cu frunzele sale, erau decorate şi aromatizate mâncărurile, dar erau şi încoronaţi învingătorii în intrecerile sportive sau erau tratate muşcăturile de şarpe ori de scorpion. Este important, pătrunjelul are un nivel ridicat de betacaroten, vitamina B12, acid folic, clorofilă, calciu şi mai multă vitamina C decât citricele, dar şi multe alte substanţe nutritive eseţtiale. Planta are efect hidratant, hrănitor, stimulează sistemul imunitar, îmbunătăţeşte capacitatea de asimilare şi de sintetizare a substantelor nutritive a majorităţii organelor. Betacarotenul contribuie la asimilarea proteinelor. Acest nutrient aduce multiple beneficii ficatului şi protejează plămânii şi colonul. Pătrunjelul este bogat în clorofilă, care are o mare capacitatea de a purifica şi de a inhiba răspândirea bacteriilor, ciupercilor şi a altor microorganisme. Clorofila, bogată în oxigen suprimă virusurile şi ajută plămânii să eliminare toxinele acumulate din mediul încojurător. Pătrunjelul este una dintre puţinele surse naturale de acid alfa-linolenic, un acid gras esenţial, important. Fluorul se întâlneşte în abundenţă în pătrunjel. Acidul folic, una din cele mai importante vitamine din grupul B-urilor, cu rol important în sănătatea sistemului cardiovascular. Planta conţine vitamina B12 care este necesară pentru formarea celulelor roşii din sânge şi pentru dezvoltarea normală a celulelor, este importantă pentru fertilitate, sarcină, imunitate şi prevenirea bolilor degenerative. Pătrunjelul este bogat în vitamina K. Pătrunjelul conţine mai multă vitamină C decât orice altă legumă: 100 grame coţin 166 mg vitamina C, de trei ori mai mult decât portocalele. Flavonoidele, din componenta moleculei de vitamina C, protejează membrana celulelor sanguine şi susţin acţiunea antioxidantilor. Substanţele componente din uleiul volatil al pătrunjelului (miristicin, limonen, eugenol, etc.) inhibă formarea tumorilor localizate la nivelul plămânilor. Pătrunjelul mai conţine: calciu, fosfor, potasiu, mangan, inozitol şi sulf. Această plantă este un complex foarte puternic de vitamine, provitamine, magneziu, calciu, fosfor, potasiu, sulf, cupru, aminoacid şi clorofilă. Calciul din pătrunjel ne oferă oase şi dinţi mai puternici, magneziul ajută la fixarea calciului, iodul ajută glanda tiroidiană să funcţioneze aşa cum trebuie, iar aminoacidul împiedică dezvoltarea tumorilor. De asemenea, verdeaţa conţine mai mult fier decât spanacul şi oferă mai multe proteine decât două ouă. Vitamina B12 conţinută de pătrunjel, într-o cantitate considerabilă, ajută la dezvoltare normală a celulelor şi este foarte importantă pentru sarcina, pentru fertilitate, potenţă sau pentru prevenirea unor boli degenerative (cancerul, Parkinson sau alte boli cerebrale). Planta are, de asemenea, rolul de a echilibra şi stimula energia organelor datorită substanţelor nutritive esenţiale. Întăreşte sistemul imunitar. Patrunjelul are proprietăţi antialergice, intăreşte sistemul imunitar şi distruge radicalii liberi. Acestă stimulează sistemul nervos, reglează menstruaţia şi îndepartează durerile provocate de aceasta, este un bun antiseptic al tubului digestiv, al sângelui şi al căilor urinare. Înfrumuseţează podoapa capilară. Păntrunjelul poate fi utilizat cu succes în compoziţia măştilor pentru păr, acesta fiind de 6 ori mai puternic decât ginsengul . Este un tonic excelent. Luptă împotriva impotenţei şi a sterilităţii masculine. Combate respiraţia urât mirositoare. Câteva frunze de pătrunjel te scapă de halenă şi da un miros plăcut respiraţiei tale. Mai mult decât atât, pătrunjelul acţionează ca un dezinfectant al căilor respiratorii medii şi superioare. Este foarte recomandat persoanelor cu probleme respiratorii. Oferă poftă de mâncare. Pătrunjelul este un medicament excelent pentru persoanele anorexice ori pentru cele fără poftă de mâncare. Câteva frunze mestecate înainte de ora mesei, vor spori foamea şi pofta. De asemenea, pătrunjelul alungă greaţa şi stările de vomă. Lupta împotriva tumorilor. Purifică trupul. Pătrunjelul îmbunătăţeşte digestia, elimină toxinele şi întreţine organismul. Tot acesta reglează nivelul esterogenului şi lupta împotriva sindromului premenstrual. Astfel, depresia, iritabilitatea, stările de nervozitate pot fi îndepărtate cu ajutorul consumului de pătrunjel. Are grijă de siluetă.
Medicii naturişti sunt de părere că o cură cu fiertură de pătrunjel, poate ajuta pe oricine să scape de kilogramele în plus. Rădăcinile de pătrunjel sunt eficiente în eliminarea nisipului din rinichi.Sus în topul paginii ^

Quinoa

Quinoa este numele unei cereale arhaice, originare din America de Sud, unde creşte la mari altitudini (şi la 4000 de m!). Numită de către incasi chisaya mama (mama tuturor cerealelor) sau "aurul incaşilor", quinoa a fost adusă pe continentul european Quinoade către coloniştii spanioli, care o numeau hrana pentru indieni. Europenii nu au apreciat în mod deosebit această cereală şi i-au forţat pe băştinaşi să cultive o altă plantă indigenă, dar apreciată şi pe bătrânul continent: porumbul. Acoperită de saponina care îi confera un gust amar, quinoa trebuie spălata înainte de preparare. Este bogată în proteine, fier, calciu, potasiu, cupru şi ajută la prevenirea diabetului de tip 2, , bolilor cardiovasculare, migrenelor şi calculilor biliari, astmului la copii, etc.
Quinoa conţine multe proteine. De fapt aceasta este o proteină complexă deoarece conţine toţi aminoacizii esenţiali, în mod special lizina care este necesară organismului pentru creşterea şi repararea ţesuturilor. Aceasta are un conţinut ridicat de mangan care acţionează ca antioxidant în organism, contribuind la eliminarea celulelor canceroase periculoase şi a altor boli. Aceste seminiţe s-au dovedit a fi o sursa bună de magneziu care ajută la tratarea durerilor de cap şi a migrenelor prin relaxarea vaselor de sange şi scade riscul de hipertensiune arterială. Riboflavina prezentă în quinoa reduce frecvenţa crizelor de migrenă prin producerea de energie în cadrul metabolismului creierului şi a celulelor musculare. Prezenţa potasiului şi magneziului în quinoa previne înfundarea arterelor. Quinoa are un conţinut scăzut de grăsimi saturate şi colesterol ceea ce o transformă într-un aliment ideal pentru un consumator care este interesat de propria sănătate. Quinoa este o sursă de calciu importantă petru creşterea dinţilor şi oaselor sănăoase şi a pielii. Acest tip de cereală poate fi consumată şi de către cei care sunt alergici la grâu şi suferă de boala celiacă, întrucat nu conţine gluten. Quinoa este o sursă minunată de fibre benefice pentru organism care ajută la golirea mai usoară şi tonifierea colonului. Alimentul este bogat în carbohidraţi, fiind o sursă eficientă pentru producerea energiei necesara copiilor şi sportivilor. Quinoa are un nivel crescut de fibre insolubile care ajută la evitarea formării calculilor biliari, mai ales în cazul femeilor care sunt predispuse la acest lucru. Popularitatea quinoa este de dată recentă şi se datorează studiilor efectuate pe boabele de quinoa care au scos în evidenţă calităţile ei. Este foarte hrănitoare, este benefică pentru sănătatea umană – în special pentru rinichi şi problemele sistemului circulator cauzate de colesterolul crescut, etc. Foarte preţuită de incaşi, se spune despre quinoa că ar face parte din familia cerealelor. Însă corect este a spune că este o pseudocereală, întrucat quinoa se situează la interferenţa dintre cereale şi ierburi. Boabele acestei plante sunt extrem de mărunte, rotunde şi puţin turtite, de culoare gălbuie. Boabele mici, relativ rotunde, de culoare alb-cenuşiu-gălbui cu un diametru de la aproximativ 1,5 pâna la 2 mm, sunt foarte de hrănitoare şi foarte sănătoase, bogate în proteine şi, evident, lipsite de colesterol, Quinoa era un aliment de bază al vechilor incaşi. În boabele de quinoa se găsesc proteine mai uşor de digerat decât cele din carne, arată dr. Gillian McKeith, în volumul “Hrana vie pentru sănătate. 12 superalimente naturale pentru intărirea sănătăţii”. În plus, sunt o sursă extraordinară de calciu mai uşor de asimilat de organism decât calciul din lapte.
Quinoa este încadrată în categoria superalimentelor, alături de seminţele de in, germeni, mei, lucernă, aloe vera, orz verde, pătrunjel, alge marine, stevie, floarea-soarelui, alge sălbatice verzi-albastre.
Deşi nivelul proteic al boabelor de quinoa este comparabil sau îl depăşeşte pe cel al multor tipuri de carne, această formă de proteină vegetală nu produce colesterol sau o rigidizare a arterelor. Mai mult, quinoa reduce cantitatea de grăsimi din sânge şi previne formarea plăcilor de aterom, reducând riscul de atac de cord. Consumul frecvent de quinoa, în special sub formă de germeni, scade riscul problemelor cardiace. Pe lângă proteine sale unice, quinoa conţine, de asemenea, amidon, zaharuri, ulei (conţinut ridicat în acid linoleic esenţial), fibre, minerale, şi vitamine. Boabele de quinoa sunt bogate în vitaminele A, C, D, E, K şi vitamine din grupa B-urilor. De asemenea, sunt o sursă bună de fier, calciu, crom, cupru, fluor, iod, magneziu, potasiu, seleniu, zinc. Datorită vitaminelor şi mineralelor, quinoa stimulează sistemul imunitar. Această cereală întăreşte rinichii. Este unul dintre cele mai bune alimente pentru rinichi şi vezica urinară.
Dr. Gillian McKeith enumeră şi alte beneficii ale consumului de quinoa, datorate tot stimulării funcţiei renale: “Auzul bun, respiraţia sănătoasă, starea părului, lipsa problemelor urinare, producerea măduvei osoase, funcţionarea creierului, ambiţia de a reuşi în viaţă, dinţii şi oasele puternice, toate depind de buna funcţionare a rinichilor”.
Boabele de quinoa încolţite sunt recomandate pentru -tratarea tulburărilor cauzate de ficatul leneş: oboseala, alergii, balonare, indigestie cronică, puls slab. “Quinoa conţine mai mult calciu decât laptele, ajutând astfel la întărirea scheletului, a oaselor şi a cartilajelor. Astfel, quinoa poate fi un bun factor de protecţie împotriva artritei, degradării oaselor, malabsorbţiei calciului şi a altor dereglări similare”, arată dr. Gillian McKeith în volumul “Hrana vie pentru sănătate”. Ce este nemaipomenit în legătură cu quinoa este că boabele sale conţin după cum am amintit mai sus, proteine mai bune decât cele din carne, deci poate fi un real ajutor în efortul de a înlocui treptat carnea cu un regim vegetarian, fără însă a ne priva de proteinele necesare organismului. Quinoa se adresează şi persoanelor ce doresc o dietă sănătoasă. Quinoa este foarte bine tolerata de sistemul digestiv. Se prepară într-un mod asemănător orezului, dar timpul de preparare se reduce aproape la jumatate.
Quinoa – se pronunţă „chinoa” – este de două ori mai bogată în proteine decât orezul brun. De aceea este foarte utilă ,cum am mai amintit anterior, pentru vegetarieni, în special pentru vegani (cei care nu consumă carne, dar nici lactate sau ouă). Legenda spune că armatele de incaşi, care mărşaluiau zile în şir, se hrăneau doar cu quinoa. Este foarte bogata în fibre, atât solubile, cât şi insolubile. O porţie (de 40g) conţine 3g de fibre, a şasea parte din necesarul zilnic şi aproape la fel de mult ca prunele uscate. Fibrele sunt foarte importante pentru sănătatea intestinelor şi a sistemului cardiovascular, reduc riscul unor tipuri de cancer şi au proprietatea de a-şi elibera treptat energia, astfel încât senzaţia de saţietate va dura mai mult. Mai mult, o porţie conţine jumătate din necesarul zilnic de acid folic – necesar în special pentru femeile care îsi doresc să rămâna gravide – şi o treime din necesarul zilnic de magneziu, esenţial pentru sănătatea oaselor şi a sistemului cardiovascular. Comparând aceleaşi cantităţi, quinoa conţine cu 70% mai mult fier decât spanacul şi de trei ori mai mult decât o friptură de vită (deşi fierul din carne se absoarbe mai repede). Având în vedere că, în medie, femeile adulte au o dietă mai săracă în fier, quinoa constituie un aliment recomandat în alimentatia zilnică. Dar, pentru o viaţă sănătoasă, se recomandă o alimentaţie cât mai variată. Poate înlocui cu uşurinţă orezul
Atenţionări !
Quinoa nu este un aliment care predispune la alergii şi nu conţine cantităţi importante de purine. Deoarece este un membru al familiei Amaranthaceae-Chenopodiaceae, conţine oxalat în stadiile diferite de creştere. Persoanele cărora li se recomandă să restricţioneze oxalatul din dieta lor trebuie să evite consumul de quinoa.Sus în topul paginii ^

Secara

Secara (Secale cereale), este o cereală sănătoasă pentru organismul uman, mai sănătoasă decât grâul. Produsele din secară nu numai că au un gust mai puternic decât cele din grâu, dar sunt şi mai sănătoase. Secara este o cereală, asemănătoare Secaragrâului, însă mai lungă şi mai elastică. Culoarea secarei variază între maroniu – gălbui şi verde-cenuşiu. Este comercializată ca spice, boabe, făina sau fulgi. Secara este mai greu de prelucrat industrial decât grâul şi de aceea făina de secară conţine în starea finală mai multi nutrienţi decât fâina clasică de grâu. Dezavantajul este că secara este un aliment hipercaloric. Secara este o cereală plină de mangan, fibre,seleniul şi triptofan, fosfor, magneziu şi proteine. Vitamine importante din secară sunt: A,B si K. Cornul de secară se foloseşte mult în farmacie: scleroţii ciupercii se dezvoltă pe spicele de secară şi pe alte graminee. S-au identificat un mare număr de alcaloizi. Amine: trimetilamină, acetilcolina, tiramina, histamina, şi aminoacizii: leucina, tirozină, histidină. Mai conţine glucide: trehaloza, manita, manane, ulei gras, 35%, proteine, ergosterine, fungisterine. Seminţele conţin vitaminele - B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E., aminoacizii - alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina, acizii graşi - acid palmitic, acid stearic, acid palmitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolic, acid linolenic, carbohidraţi - glucoza, fructoza, sucroza, amidon, celuloza, acid fitic, minerale: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cobalt, cupru, zinc, crom, fosfor, clor, fluor, iod, bor, seleniu, silicon.
Secara este:
- un bun purificator al sângelui, pentru că stimulează circulaţia sângelui şi previne rigiditatea arterelor. Produsul ca atare sau extractul se întrebuinţează ca hemostatic uterin şi ocitocic. Toţi alcaloizii stimulează fibrele musculaturii netede, mai ales ale uterului (acţiune ocitocică); previne scleroza; seminţele sunt energizante, remineralizante, emoliente, laxative, sedative, fluidifică sângele. Verde sau încolţit previne scleroza inclusiv cea cerebrala, diminuează stările inflamatorii, uşurează defecaţia, ajutând tranzitului intestinal, fluidifică sângele, calmeaza stările de excitaţie cerebrală. Este util femeilor cu bufeuri (de căldură), pentru că diminuează senzaţia de căldură. Vitaminizează şi fortifică întreg organismul. Calmează colicile; ajută la pierderea greutăţii, fiindca dau imediat senzaţia de saturare, chiar după o cantitate scăzută; scad şansele femeilor de a dobândi pietre la fiere, prin scăderea vitezei de secreţie şi a nivelului grăsimilor din sânge (trigliceride); micşorează rata de dobândire a diabetului de tip 2; Persoanele care suferă de diabet trebuie mereu să aleagă produsele făinoase din secară, în detrimentul celor din grâu, deoarece acestea scad nivelul de insulină; este ideală pentru produsele de panificaţie pe baza de aluat dospit. Este excelenta pentru ficat. Dacă suferiţi de dureri de cap, faceţi o fiertură din boabe de secară; fibrele din secară favorizeaza eliminarea mai uşoară a toxinelor; de aceea produsele bogate în fibre au mereu rolul de a preveni apariţia cancerului de colon, protejând eficient celulele sănătoase; Femeile care se află în perioada postmenopauza şi suferă de tensiune ridicată, au colesterolul ridicat sau au diferite afecţiuni cardiovasculare trebuie să consume de 6 ori pe săptămână cereale integrale, în special secară şi ovăz; tot în cazul femeilor, secara scade şansele aparitiei cancerului de sân, atât în perioada premenopauza, cât şi dupa aceea; Ajută la prevenirea atacurilor de inimă şi a infarcturilor; fitonutrienţii din secară au o activitate mai intensă îndreptată împotriva celulelor canceroase, în comparaţie cu cei prezenţi în legume sau în fructe, două grupe de alimente cunoscute pentru calităţile anticancerigene; previne apariţia pietrelor la colecist. Datorită conţinutului ridicat de fibră, secara previne apariţia litiazei biliare, prin stimularea tranzitului intestinal şi reducerea secreţiei acizilor biliari (în exces, acestea contribuie la formarea calculilor); protejează sănătatea gastrointestinală, Secara conţine substanţe capabile de a se lega de toxinele din colon şi de a le îndeparta din organism. Atunci când se atasează de chimicale ce pot cauza cancerul, fibrele din secară ajută la protejarea celulelor sănătoase de distrugerile ce pot surveni atunci când organismul este atacat de celule canceroase; efecte cardiovasculare, protejează inima prin efectele benefice pe care fibrele din secară le au asupra colesterolului, tensiunii arteriale, greutăţii corporale şi a altor factori de risc în ceea ce priveşte afecţiunile cardiovasculare; protejează impotriva cancerului, în special a celui de sân şi de colon.
Contraindicatii: Având un conţinut important de gluten, secara nu este recomandată persoanelor sensibile la acest ingredient, însă efectul negativ asupra acestor persoane este mai scăzut decât în cazul grâului. Este necesară o discuţie în prealabil cu un medic nutriţionist. Conţinut caloric (boabe de secară, neprelucrate) este de 350 la 100 de grame. Cele mai cunoscute produse pe bază de secară sunt pâinea (mai consistentă şi mai inchisă la culoare decât cea de gâau), biscuiţii din secară, fulgii din secară. Este interesant să ştim despre secară: Este considerată una dintre cele mai tinere cereale ale lumii, fiind cultivată de-abia cu patru secole înainte de anul 0, pe teritoriul actual al Germaniei considerându-se că îşi are originile în buruienile ce creşteau în câmpurile de grâu şi orz; în comparaţie, gâaul şi orzul, de exemplu, au aproximativ 4000 de ani vechime; În trecut, secara era privită ca un aliment pentru săraci, cu excepţia zonei Scandinave şi a unei părţi importante din Europa Estica (în special Polonia şi Rusia), unde a avut mereu rol principal; în prezent, Rusia, Polonia, China, Canada şi Danemarca sunt cei mai mari producători mondiali; Din secara se prepară şi unele băuturi alcoolice, cum ar fi berea, whisky-ul sau vodca; Actualmente este asociată cu alimentaţia sănătoasă şi cu lupta împotriva greutăţii excedentare.Sus în topul paginii ^

Soia.

Nu există pe Pământ o altă plantă mai studiată, mai controversată şi mai folosită decât soia. Soia, un subiect extrem de spinos deoarece planta este şi modificată genetic, şi comercializată de mari exportatori ai lumii, la scară mondială. Începutul a Soiafost in anul 1995, când o companie americană a indus o mutaţie genetică la soia, care să îi permită plantei să supravieţuiască pesticidelor produse de aceeasi companie. Efectele soia modificată genetic asupra organismului este încă prea puţin cunoscut. Soia în general nu ajunge la un metru înălţime, are flori mici, alb-liliachii, fără miros şi fără nectar, care fac nişte păstăi ce conţin boabe, de obicei galbene, oarecum asemănatoare cu cele ale fasolei. În China, care se pare că este ţara ei de origine, şi în extremul Orient, ea este cultivată de mai bine de 5000 de ani. Vechile scrieri japoneze şi chineze o mentionează deopotrivă, ca aliment, medicament şi chiar ca plantă sfântă. În Europa, a ajuns âarziu, în jurul anului 1700, fiind mai întâi o raritate, în gradinile botanice ale universităţilor, şi mult mai târziu ajungând să fie introdusă în agricultură. Boabele de soia sunt foarte bogate în proteine şi grăsimi, au o compoziţie asemănătoare cu cea a cărnii, motiv pentru care este supranumită şi carnea vegetală. Ceea ce diferentiaza însă între "carnea" de soia şi carnea animalelor este că proteinele din soia sunt de câteva ori mai puţin toxice decât cele animale, în timp ce grăsimile nesaturate din această plantă sunt un adevărat protector al vaselor de sânge, şi nu un inamic important cum sunt grăsimile din carne. Soia conţine lecitina (un aminoacid esenţial pentru creier), vitamina E (supranumită şi vitamina tinereţii), vitamina A, vitamine din complexul B (B1, B2, B6), săruri de calciu, fosfor, fier şi potasiu, hormoni vegetali, astfel deci obţinem o imagine mai precisă asupra uimitoarelor calităţi ale acestui aliment. De fapt, atenţia deosebită care a fost acordată plantei provine din statisticile care au arătat că anumite populaţii asiatice, care o consumă din belşug, se confruntă într-o măsura mult mai mică cu boli cum ar fi cancerul, ateroscleroza, senilitatea, accidentul vascular etc. Soia mai conţine nişte substanţe foarte speciale, numite izoflavone, care măresc imunitatea, împiedică mutaţiile celulelor normale în celule canceroase, asigură permeabilitatea şi flexibilitatea vaselor de sânge. Soia în sine nu este cancerigenă, ci din contră - în anumite condiţii - devine un citostatic incredibil de puternic, dar chimicalele cu care este crescută şi aditivii cu care este procesată, într-adevar, pot fi extrem de dăunători sănătăţii, şi chiar cancerigeni. Din acest motiv, pentru a scăpa de efectele "cancerigene" ale soiei, soluţia este să cititm cu atenţie eticheta produselor care au la bază aceasta leguminoasa. Ar fi bine ca pe eticheta produsului consumat, să scrie că soia folosita pentru obtinerea ei NU a fost modificata genetic dar şi mai bine, ar fi ca ea să fie cultivată în sistem bio. Mai important însa decât aceste aspecte este ca soia să nu fie asociată cu aditivi sintetici. Preparatele din soia sunt: soia texturata, laptele de soia, tofu ( numele acestuia vine din japoneza doufu care înseamnă bob fermentat ), etc. Puterea acestui aliment: reduce nivelul colesterolului rău, reduce hipertensiunea, împiedică dezvoltarea celulelor canceroase în anumite zone ale corpului, menţine densitatea osoasă, uşurează simptomele menopauzei, întăreşte sistemul imunitar, controlează nivelul glicemiei la diabetici, reduce inflamările. Soia este benefică şi în bolile de inima - proteinele din soia scad colesterolul "rău" LDL şi numărul trigliceridelor din sânge. Atenţie însă, soia nu înlocuieşte tratamentul standard pentru reducerea colesterolului. Soia trebuie să fie considerată ca substituent al alimentelor bogate în grăsimi saturate şi colesterol, nicidecum ca o completare la aceste alimente. Un adaos zilnic de 25 g de proteine din soia poate reduce riscul de apariţie a bolilor cardiovasculare. Soia este benefic în prevenirea cancerului - unele componente din soia împiedica dezvoltarea şi răspândirea celulelor canceroase în corp. Printre componentele din soia cu acţiune anticancerigenă se numără: inhibitorii de protează, fitaţii, fitosterolii, saponinele, izoflavonele, fenolii, lecitina şi acizii graşi omega-3. Soia este benefică în menopauză - Înainte de instalarea menopauzei, femeile se confruntă cu o varietate de simptome deranjante (de exemplu, bufeurile) pe măsura ce ovarele îşi încetinesc producţia de estrogen. Deoarece soia conţine un hormon secretat de plante cu o acţiune asemănătoare cu cea a estrogenului (fitoestrogen), unii experţi susţin că un consum ridicat de fitoestrogeni din soia ajută la reducerea disconfortului cauzat de apariţia menopauzei. Soia şi osteoporoza - Cele mai multe produse din soia conţin calciu şi izoflavone, care au proprietatea de a reduce riscul de osteoporoză. Avantajul laptelui din soia faţă de cel natural o constituie faptul că organismul reţine o cantitate mai mare din calciul absorbit din laptele de soia. Momentan nu există nici o dovadă concludentă că un consum moderat de soia ar avea un efect advers asupra glandei tiroide. Studii incipiente au asociat consumul de soia cu formarea guşei, care se manifesta prin creşterea dimensiunilor glandei tiroide şi se prezintă sub forma unei umflături la baza gatului. Dar, experţii ne asigură că persoanele sănătoase fără deficiente de iod şi care consumă moderat produse din soia nu sunt expuse riscului de a face guşă. Experţii consideră că izoflavonele din soia pot interfera cu glanda tiroida şi pot afecta persoanele care suferă de hipotiroidism sau alte afectiuni ale glandei tiroide. În organism avem "bacterii sănătoase" necesare pentru o buna digestie şi pentru bună funcţionare a sistemului imunitar în lupta împotriva infecţiilor. Probioticele se găsesc în unele produse din soia nepasteurizate şi fermentate. Acestea conţin "bacteriile sănătoase" şi le ofera protectie împotriva acizilor din stomac şi alte bacterii dăunătoare care le pot distruge. Legat de controversele consumului de soia, trebuie să ştim faptul că avantajele şi dezavantajele depind de cantitatea de soia consumată. Cei mai multi experţi sunt de părere că o cantitate moderată (doza zilnică recomandată de Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor este de 25 g/zi de proteina din soia) este benefică pentru sănătate. Proteinele din soia au întradevâr cea mai mare valoare biologică, dacă ne referim la sursele de origine vegetala. Carnea, peştele, ouăle, lactatele au toate proteine de o calitate mult mai bună. Isoflavonele din soia sunt substanţe gasite în plante, cu efect asemănător cu hormonii estrogeni. Acţionând ca un hormon feminin, soia poate afecta (conform unor cercetători) fertilitatea şi potenţa masculina dacă este consumată în cantităţi mari, deoarece , aceste substanţe din soia pot interferă cu reglarea naturală a sistemului endocrin. Totuşi dacă avem în vedere că soia este consumată în cantităţi mari în Asia, nu o putem acuza că ar produce „sterilitate” - asiaticii ar fi pe cale de disparitie. Litiaza renală (pietrele la rinichi) şi acidul oxalic, boabele de soia sunt bogate în acid oxalic, un factor important în formarea pietrelor la rinichi. Dacă ai antecedente în familie sau un istoric medical care include şi probleme renale este indicat să eviţi alimentele din această categorie. Evident, un consum crescut de apă va reduce din riscuri. Preparatele din soia ajută la reducerea decesului din cauza bolilor inimii deoarece nu conţin colesterol şi sunt bogate în fibre. Preparatele din soia reduc riscul cancerului de sân în procent de 60% dacă sunt consumate încă din copilarie, ajutã femeilor în perioada de menopauză şi încetinesc/reduc pierderea de calciu. Cercetătorii consideră că soia inhibă în cancer dezvoltarea a noi vase de sânge, infometând astfel tumoarea şi stopând dezvoltarea ei. Preparatele din soia reduc riscul problemelor digestive, deoarece conţin multe fibre. Adăugate într-o digestie sănătoasă reduc şansele apariţiei cancerului de colon şi renal. Soia, conţine lecitină, o substanţã nutriţională esenţială pentru funcţionarea armonioasã a creierului. Lecitina mai are şi alte roluri ca de exemplu: impiedică depunerea grăsimilor din sânge pe pereţii vaselor sanguine, ajută la eliminarea colesterolului, combate ateromul, are proprietăţi antioxidante. Preparatele din soia sunt ideale pentru oamenii care au o intoleranţã la lactozã sau sunt alergici la laptele tradiţional de origine animală. Preparatele din soia sunt foarte potrivite pentru tratamentele dietetice ale diabeticilor, pentru cã boabele de soia au un nivel scăzut de glucide şi nu conţin colesterol. Preparatele din soia pot fi folosite ca sursă de proteine într-o cură vegetariană, deoarece conţin necesarul de aminoacizi pentru întreţinerea normală a metabolismului, regenerarea pielii şi creştere. Soia este o sursã de proteinã foarte ieftinã. Oamenii de stiinţã afirmă că produsele din soia contribuie foarte mult la sănătatea omului!
Saponinele din soia erau considerate antinutrienţi. Astăzi sunt dovedite ca au efecte benefice (posibil şi antiinflamatorii):
- anticancerigene; hipocolesterolemiante; de stimulare a imunităţii; antidiabetice; boli cardio - vasculare; neoplazii în special neo colorectal; Soia conţine folat şi acid folic, iar vit. E este de 10 ori mai mare decât în carne. Germenii de soia sunt consideraţi medicament anti-cancer. Odată ce boabele de soia încep să germineze, o adevarată alchimie se produce în interiorul lor. Mari cantităţi de vitamine sunt sintetizate laolaltă cu nişte fitohormoni care stimulează, dar şi corectează procesele de creştere.
Precauţii şi contraindicaţii. Toate studiile făcute până în prezent arată că efectele adverse ale consumului de soia sunt foarte rare şi reduse ca intensitate, şi stunci când există, se referă la deranjamente digestive: balonare, uşoare colici abdominale, în cazuri foarte rare diaree. Extractul de germeni de soia este contraindicat femeilor însărcinate sau care alăpteaza şi poate interfera cu medicamentele contraceptive sau cu efecte hormonale. Unii cercetători susţin că soia consumată în cantităţi prea mari, mai ales de copii, poate face rău organismului, de aceea e bine să fie consumată cu măsură. Prea multă soia poate provoca dezechilibre hormonale, poate afecta buna funcţionare a glandei tiroide sau poate duce la apariţia unor probleme de digestie a proteinelor în exces.Sus în topul paginii ^


Meniu conţinut
FOCUSNET.RO
Redactor
Copyright © 2017 www.focusnet.ro Developped by Jermendy Zoltan
facebooktweeterpinterestgoogle+